vedere postala

dragul meu akvart,
timpul trece si ne-au mai ramas doar 701 de luni de petrecut impreuna…altadata ti-as fi spus sa te grabesti, dar azi iti spun ca as vrea sa mai intarzii, sa mai stai putin
langa beirut, peste beirut, sub beirut, cu beirut, prin beirut, in beirut…
intr-un fel avem tot timpul din lume…eu tot intr-o mansarda din orasul cu multi tei si salcami o sa fiu…o sa invat sa merg pe bicicleta…iar daca te-a speriat tipatul meu sa stii ca nu-l mai vreau…
 
     te pup cu drag, 
     margareta

P.S.: si atunci te intreb mai stii cel mai frumos si cel mai greu a fost atunci cand am devenit doar amici  

     aceeasi
  • Share/Bookmark

introducing fancy and pulitzer

aka julia si nancy…sunt doua studente de la universitatea din leipzig..ele studiaza jurnalism…julia se specializeaza in limba spaniola si a fost plecata un an in argentina…nancy se specializeaza in stiinte politice si este vegetariana..am avut o discutie interesanta cu ea pornind de la faptul ca mananca oua, dar nu mananca pui…voi ce ziceti, oul nu este un viitor pui???
cat despre universitatea din leipzig, aceasta are un post de radio…iar acest post de radio are un proiect super interesant… a trimis opt echipe in fostele tari comuniste care sunt au intrat in UE, timp de 2 saptamani…regulile au fost ca nu au voie sa plateasca pentru drum si pentru cazare…
iata prejudecatile cu care au pornit la drum:

pacat ca nu stiu germana….

in schimb, aseara, la ultima bere romaneasca pe care au baut-o in timp ce isi faceau rezumatul fantasticei lor calatorii, iata ce ne-au spus:
de ce au ales romania: pentru ca nu stiau foarte multe despre noi… in ultimul timp (ani), datorita faptului ca am intrat in UE, au inceput sa apara mai multe stiri despre noi…plus, ca romania le-a fost recomandata de prieteni sau cunostinte care au trecut pe aici…s-au folos cuvinte precum aventura, experienta unica, "daca vrei sa vezi ceva ce nu ai mai vazut" – in sensul bun al expresiei…
din toata calatoria lor, in romania a fost cel mai safe, usor si rapid sa faci autostopul!
din toata calatoria lor, in romania au avut cele mai bune conditii (sa spunem doar ca au avut wireless)!
din toata calatoria lor, in romania au mancat cel mai bine!
intr-una dintre inregistrarile lor ar trebui sa apar si eu spunand "yeah i got lost in that big house!" ( vorbeam despre casa poporului)
pe scurt,  nu regreta deloc alegerea pe care au facut-o…poate le-ar fi placut mai multa aventura: sa faca 100 de kilometri in 7 ore sau sa nu faca dus timp indelungat…
sa spunem doar ca au fost super norocoase…au vazut doar ce a fost mai frumos din ce avem de oferit…timisoara, sibiu, un sat de sasi de langa sibiu (unde au stat la niste batrani de 80 de ani, care faceau totul cu mainile lor si vorbeau o germana arhaica), bucuresti (unde au vazut cele mai importante puncte turistice: casa lui frati-miu si casa mea…celebrul restaurant "casa de pe strada invoirii, numarul 12"), adamclisi, vama veche goala si curata…
pentru cei care stiu germana, iata si blogul lor de calatorie http://mephisto976.uni-leipzig.de/blogs/tramping/team-rumaenien.html
  • Share/Bookmark

însemnare despre nimic

se spune că nasturii rupţi înseamnă despărţire…
mi-am dat seama când am vrut să dau un mesaj, să spun că stau pe iarbă, la soare, că lenevesc fără griji şi ascult arcade fire, dar n-am avut cui să dau mesajul…
aşa că întâi am pus pixul pe hârtie.
am format cuvine, propoziţii şi paragrafe.
pe urmă, am început să mă joc cu tastatura. nu ştiu dacă am mai zis. dar imi place să apăs foarte tare pe taste, să fac mult zgomot.
dacă aş fi scris cu stiloul aş fi scris mai frumos, dar dacă aş fi vărsat apă peste foaie s-ar fi dus tot.
ciudat e că am folosit pixul.
îmi place să scriu de mână. îmi place să scriu cu stiloul.
 
asta e o însemnare despre nimic…
eu am umblat patru săptămâni, cu doi nasturi rupţi, în buzunar…
deci, cum te simţi?
  • Share/Bookmark

144

m-am nascut la coltea…in buricul bucurestiului….

m-am nascut cu cateva zile mai inainte "de termen" pentru ca spitalul intra in renovare si doctorita in concediu… nu m-au lasat in ritmul meu si m-au grabit!
 
imi place orasul asta…ii vad fiecare detaliu si imi pare pur si simplu frumos…si aglomeratia asta imi place si ma enerveaza, in acelasi timp… si totul emana atata viata si tumult!
atata viata care, parca, trece pe langa
mine…timpul fuge, goneste, iar eu raman in urma… totul e calm, nu se
intampla nimic, zilele mele sunt o dupa amiaza torida de
vara, cand nu vrei decat sa motai la umbra…si imi place linistea
asta…
si in acelasi timp, mi se intampla, rar, sa am
zile pe care le ador, cand nu am timp nici sa ma uit in oglinda, sa vad
daca mi s-a intins creionul…si le iubesc pentru ca ma trezesc, ma fac
sa simt ca am un ritm asemanator cu al orasului, ca mi se intampla si
mie lucruri pe care pot sa le povestesc nostalgica nepotilor…
nu stiu ce vreau…
vreau liniste si galagie, vreau calm si agitatie si
toate in acelasi timp…vreau sa am independenta, cu toate ca mi-e bine si usor
acasa…
simt ca ma plafonez…
am vrut sa plec..vreau sa plec…nu mai vreau sa plec…nu stiu…imi pare rau!
 
 
  • Share/Bookmark

… … … să

aş vrea să mai pot
din când în când
mi-ar prinde bine
  • Share/Bookmark

travka

cica travka s-ar fi despartit din nevoia de schimbare, asa a zis domnul gadei, la antidot, pe radio lynx…daca e sa corelez asta cu parerea mea: ca s-au despartit pentru ca si-au dat seama ca nu mai au nimic nou de spus (si asta o spun gandindu-ma la melodia  care incepea cu "sunt si mistreti care au fluturi in stomac , dar sunt si femei care au mistreti in stomac" – dar poate nu am apucat eu sa ii dau o semnificatie), e destul de plauzibil sa vrei o schimbare…
domnul gadei  este o aparitie…inefabila, as spune…tot ce zice, zice si el, asa…mi-a placut sa-l ascult vorbind asa cum mi-a placut, si inca imi mai place,  sa ascult travka…ideile lui sunt precum versurile cantecelor lui -  pline de  vrajeala (americanescul "bullshit" imi pare mai potrivt, dar prea dur), dar in acelasi timp avand mii si mii de semnificatii, pentru fiecare stare emotionala pe care o ai, semnificatii pe care le descoperi cu fiecare minut pe care ti-l petreci ascultand…
sau poate asa sunt eu: imi plac cantecele si incep sa le inteleg cu atat mai bine, cu cat le ascult mai mult…e ciudat sa vad  cum  inspiratia si pofta de a pune cuvant langa cuvant pe care o aveam ascultand travka, o am  si acum, dupa ce l-am ascultat pe el debitand despre anarhie, sisteme, schimbare, prefacere, adevar, creativitate, procreere…

nu pot sa ma abtin sa nu spun, in incheiere, ca  zilele  astea am facut o alegere …si da, acum vad ca a alege inseamna a pierde ceva…sa nu se inteleaga ca imi pare rau de ce am castigat in schimb…

totul mi se pare incredibil in seara asta, ca si cum domnul gadei si travka  imi trimit anumite mesaje subliminale, care ma fac sa simt lucrurile mai bine…si astazi m-au facut sa simt si sa mi se para atat de fascinant, incat am un zambet tamp pe fata, senzatia ca am pierdut ceva…sunt la fel de plina de vrajeala ca versurile lui, dar ma fac sa simt ca traiesc pana in ultima celula…

astazi am vrut sa-mi fac alt blog…dar nu mi-am facut…

  • Share/Bookmark

141

nu m-am lasat de scris povesti…acum le scriu pe telefon, le trimit prin sms…se sterg automat dupa trimitere, iar eu uit despre ce am scris…sunt niste povesti fara personaje negative, zmeii si vrajitoarele nu au ce cauta in ele, a declarat singurul meu cititor…sunt, de fapt, niste proiectii in viitor ale unor lucruri, pe care nu le pot vedea in viitor…lucru care ma face sa traiesc doar in prezent…trecutul, si el, a ramas subit fara putere…fenomen interesant…
in plus, nu mai pot inventa metafore…mi-e dor de ele si de blog…cred ca sunt fericita…si speriata…

as vrea sa traiesc sa vad asa ceva si in bucuresti…

de fapt, postul asta trebuia sa fie despre covrigii cu stafide, pe care ii cumpar de pe lipscani…s-au scumpit…aproape dublu decat inainte…dar au acelasi gust ca pe vremea cand plopul facea mere si rachita micsunele…
 

  • Share/Bookmark

cel mai bine asa

normalitate…nu pretind ca stiu definitii…dar probabil ca asta e normalitate…
cand nu mai simt nevoia sa defulez sau sa umplu anumite goluri scriind aici, in ciuda celor 200 de kilometri…
cand totul se intampla in realitate…si cand visam impreuna…in ciuda faptului ca acum ne dorim lucruri diferite in viitor…

cand nu mai vreau nimic din ce vroiam in alte dati…pentru ca e cel mai bine asa

pentru ca eu sunt pur si simplu potrivita…si el e pur si simpu tot ce-mi trebuie inainte sa fim inghititi de gaura neagra…
 

  • Share/Bookmark

e si un minut…

pe iubitul meu il cheama akvart…au trecut ceva luni pana sa-mi dau seama ca e pe bune…ca el e ce vine dupa nimicul de dupa…el imi intrase de mult sub piele si deja stia sa-mi gaseasca orice in dezordinea din camera…i-am spus si lui cu aceleasi cuvinte stangace despre paroxismul meu (oare despre ce altceva puteam sa-i spun???) nu stiu daca a inteles…cateodata cred ca inteles…cateodata cred ca simte la fel ca mine, ca vrea sa se topeasca in mine…iar eu sa ma topesc in el… sa locuim amandoi in acelasi corp…dar nu se poate…cateodata cred ca nu a inteles nimic…
eu nu cred ca putem sa ne unim asa cum vreau eu decat in tipat…si nu cand ne-o tragem, nu asa…eu vreau sa tip atat de tare cand il aud cantand, sa tip atat de tare incat sa explodez si totusi sa nu ma aud, pentru ca el canta mai tare, si mai tare, si mai tare si explodeaza si el, si ajungem un corp format din 2 corpuri mai mici, dar fara suflet…caci suflete noastre vor dormi…
sufletul meu va dormi atat de lin, atat de bine, atat de adanc…nu va mai simti ciuda niciodata, nu va mai simti ca i s-au refuzat lucruri niciodata…nici in vis… in vis ii va aparea doar orlando care i-a zis margaretei o data ca lui nu-i mai place in vama pentru ca s-a umplut de mangalieni, s-a umplut de tot felul de locuitori de prin imprejurimi, ca sa ne exprimam frumos si nu precum orlando…si sufletul meu o sa rada in vis…o sa rada in somn…o sa rada, pentru ca o sa-si aminteasca de manelistu’ care o mangaia si o pupa pe obraz pe margareta, de 1 mai in fata la stuf, ca si cum ea nu ar fi avut privirea "lethal laser beam" activata, manelist din mangalia pe care margareta l-ar fi taiat in 53 de bucatele pentru fiecare saptamana a anului…si pe prietenii lui la fel…
eu nu stiu sa inventez povesti…iar pe iubita lui akvart o cheama beirut…
ceasul arata mereu si un minut si mi-e dor sa-mi fie dor de cineva caruia ii e dor de mine…nu o luna, nu trei luni, nu 18 luni, ci pentru viitoarele 713 luni…
  • Share/Bookmark

138

si am simtit o dorinta acuta sa ma plimb…si am mers prin aceleasi locuri, dar de data asta ma uitam pe sus, ca sa ma simt ca un turist… pentru ca stiu de la proful de romana cate chestii poti sa afli daca te uiti in susul cladirilor…
si uite, acolo, daca iti cobori privirea din cer, langa cismeaua-robinet-fantana din amzei am mancat cu atata pofta struguri…
si daca nu crezi in coincidente ar trebui sa crezi in unele…pentru ca numai cel zarisem pe violonistul din amzei, singurul caruia ii dadea bani, primesc mesaj din insorita barcelona, unde andrei face plaja pe barceloneta, unde si el numai ce-mi vazuse sosia blonda, motiv perfect pentru a-mi darui un pic de afectiune unduioasa (ca sa vezi!)
si daca crezi ca versurile astea sunt doar niste cuvinte puse alandala, cantate doar pentru a completa instrumentele, gandeste-te mai bine…caci tocmai asta e partea cea mai faina, pentru fiecare dintre noi ele inseamna altceva, si totusi semnificatiile date de noi, si noi impreuna cu ele, avem un loc de intalnire, undeva unde nu e africa…
 
pe 8 iunie concert in cadrul targului de carte bookfest, iar pe 14 iunie concert la clubul taranului…
 
si daca te crezi tare ca mi-ai pus mana pe fund, da-mi si cealalta mana sa-ti le pun pe amandoua pe sani, pana se impregneaza cu mirosul meu, apoi poti sa te duci acasa sa-ti oferi placere singur…si zi tu care dintre noi e mai patetic acum???
si am simtit dorinta sa citesc (am uitat cat de mult imi placea o data sa citesc, cum devoram fiecare carte ca si cum ar fi fost Cartea), sa ma plimb, sa stau intr-un parc si sa citesc, sa stau pe plaja si sa nu citesc, sa ma uit printre randuri hipnotizata de sunetul valurilor…
cand mergem la mare??? nu acum, pentru ca acum tot ceea ce pot face este sa ma susu pe ea de tema la strategii, sa nu o fac, si sa ma duc si maine sa ma plimb, si sa stau la soare, si sa beau bere pe terasa aia de sus…
si in plimbarea mea am vazut si eu dudele… as zice ca traiectoria mea – de fapt ce traiectorie, e direct cadere libera – e asemanatoare cu cea a unei dude coapte… si pentru ca mersul pe jos ajuta la secretarea hormonului fericirii, intreb ce cadere libera??? o sa-mi aduc aminte cu zambetul pe buze de zorile cand plecam din expirat pe bicicleta, prima data crezand ca o sa mor in urmatoarea secunda, a doua oara si a treia oara si a patra oara zambind si lasand vantul sa ma racoreasca si sa alunge cat poate de mult vaporii de mai-tai, pentru ca eu eram o frantuzoaica…chiar daca au fost plimbari netraiate (adica lipsite de sentimente, sau, intr-un caz mai rau probabil, cu sentimente induse de propriul psihic trairist), ele au fost traite, caci pot oricand sa le reiau in minte, sa mi le amintesc pana le uit…
si am obosit fara trairism, dar n-am obosit si intreb cand o luam de la capat???
 
P.S.: Fara muzica, viata ar fi o greseala - Friedrich Nietzsche
  • Share/Bookmark
Pagina următoare »
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

Parerea ta conteaza

Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!

  • Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?

  • Ai intrebari legate de folosirea site-ului?

  • Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?

  • Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?

P A R E R E A T A