:enjoy-the-silence

 

clar va spun eu acum, margareta e o mincinoasa…nu minte in legatura cu tot, dar as! ce gogosi toarna cand isi da aere de intelectuala, care isi problematizeaza existenta, ca deh, asta fac intelectualii…nu va lasati…nu credeti nici un cuvant…ea si-a propus sa-i pacaleasca pe toti…
eu ma chinui aici jos, in timp ce ea zboara pe undeva pe acolo sus, ca o nesimtita, as putea zice…
incerc sa o dau jos si ii zic de principii…ea imi spune ca a auzit din vecini ca principiile sunt bune sa le ai acolo, asa de decor…
eu ii zic sa se gandeasca bine, ea da fuga imediat la persoana potrivita, care ii trimite mesaje cu efect subliminal de valeriana …se intoarce la mine si imi spune ca gandesc prea mult…
n-am mai avut ce sa-i spun…caci are dreptate…atunci imi da peste nas…ca nici eu nu cred in ceea ce spun, nu sunt destul de vehementa…zice ca stie ca si eu vreau, e evident…si iarasi tac…
un zambet imi incolteste in dreapta jos…dupa privirea ei obosita stiu ca minte si acum…e bine…inca mai are nevoie de mine sa-i pun porcul de plus (pe numele lui, porky), in brate in fiecare noapte…

facultate…macar atat, dar macar de ti-ar da o senzatie de anacronism (daca se poate spune asa ceva despre cuvinte), dar nu…e o senzatie de discomfort, caci ai in fata ta un copil si nu mai ai timp de copii acum…tu vrei sa faci cariera…eu zic sa-ti mai astamperi un pic entuziasmul, sa nu incerci sa iesi atat de mult in fata (tu vrei mult, prea mult), pentru ca deranjeaza…sa torni o baza peste acid, sa fii sarat ca un diplomat…nu ai nevoie de oameni care nu te plac…

reintorcandu-ma la neputinta mea, va spun ca v-am sters pe voi, specialistii, din blog roll..sunt invidioasa ca o fetita rasfatata…dar stai…chiar am fost o fetita rasfatata si am mancat multa bataie ca sa ajung ce sunt azi…o sa ma reintorc la noua mea pasiune: sa asamblez …chestii (by the way, ikea e magazinul meu preferat, raiul chestiilor care se asambleaza…)..chiar ma gandeam ca poate ar fi trebuit sa fiu baiat…de la parul negru si aspru, la sprancenele groase la fel de negre care mai ca nu se unesc in mijloc si la masinutele care stau la loc de cinste in biblioteca si sunt sterse periodic de praf, in timp ce maimutoii tocmai au fost exilati ieri in camera bunicii, dupa ce au stat timp de vreo luna aruncati in coltul camerei, cel da langa usa, acolo unde e si cosul de gunoi…

 

e timpul sa nu mai vorbesc cu neuroni sau cu picioare stangi…e timpul sa las copilariile…e timpul sa nu mai vorbesc cu neuroni si picioare stangi, ci sa vorbesc cu mine…cu mine cea din ochii tai… nu mai e timp pentru subestimare, pentru indoiala, pentru frica si incertitudine, pentru lamentari inutile…trebuie doar sa te privesc in ochi…sa te iau de mana si in ritmul ceasului desteptator sa alergam spre iesire…nu mai e timp pentru jocul de-a labirintul, si, in special, nu mai e timp pentru acest cerc vicios…trebuie sa iesim…tu imi vei reda libertatea, iar eu iti voi da viitorul…impreuna, vom fi "invincibila"…privirea imi va capata taisul necrutator al superioritatii…

imi voi pune mainile pe Ea si o voi modela precum un lut, rosu, cum e cel de la mare…voi pune multa apa, asa cum zic de mult ca o sa fac, si voi avea mainile ferme…la inceput mai greu, apoi din ce in ce mai usor…

pot…

vreau…

si ma impinge de la spate privirea ta plina de incredere, pentru ca tu stii, iar pasarile calatoare nu-ti intuneca mintea, si ma tragi si pe mine spre lumina…

revelatie tarzie sau minciuna intinsa pana la extrem intr-un moment de slabiciune narcisista???

pentru ca intotdeuna ma fac sa zambesc…

pentru ca mark mcgrath inca mai e hot hot hot la cei 40 de ani ai sai…

pentru ca imi aduce aminte de mine, mica de un metru jumate, poate un pic mai inalta, si de serile cand imi exersam miscarile de dans  in fata oglinzii sa vad: e de bine sau nu???nu ma fac de ras, nu??? si doar pe sugar ray puteam, pentru ca doar sugar ray ma faceau sa dansez….

pentru ca mi-am luat o rochie tare frumoasa…am pus-o pe mine si am inceput sa dansez pe sugar ray, zambind ca mai pot sa fiu copil….

si pentru ca atunci cand se termina, de fapt nu se termina si  pot oricand sa o iau de la inceput…

mi-am pus toata energia in weekendul asta…si acum sunt obosita, racita si irascibila…a fost frumos…am un filmulet in care "olaream" de zor la o chestie fara fund, ce seamana cu o scrumiera…si am o poza in gramo’s world, in care pictam foarte concentrata un ghiveci…

un personaj total nesemnificativ mi-a spus ca ii place de mine ca fac ceea ce imi place..remarca ce m-a dus cu gandul la proful de romana care imi zicea de o mie de ori, ca sa-mi intre bine in cap: cel de langa tine trebuie sa-ti ofere si o "calatorie" spirituala, nu numai acele tipuri de calatorii….si aici ajungea la subiectul lui preferat, de batran, fost crai…oare ce s-a intamplat cu visul meu si fata misterioasa din tramvai??? m-am lasat dusa, dar nu unde vroiam, ci pe o alee laturalnica, pe o alee a plafonarii si a lenei…

azi am fost la bookcrossingfest si am primit raspuns…am lasat "marele gatsby" si am luat "lentoarea"…pe pagina 6 sta scris, subliniat chiar:

 

adica eu…miscarea plictisita, dar totusi nevrotica a mainilor mele cand vorbesc…lipsa de concentrare si somnul prelungit peste limite…nelinistea pleoapelor mele cand visez urat…corpul amortit si intepenit cand ma trezesc dimineata dupa o noapte in care am fost urmarita de criminali si de monstri, de stafii si de pisoi care ma zgarie de imi da sangele…
concluzia: voi cauta niste cursuri de olarit si  voi umple golurile  pe care le am (literare, muzicale etc.)
ah, in caz ca nu stii, sunt regina delasatorilor…